Sinagoga Mediaș a fost construită în anul 1896 și ulterior i s-au alăturat clădirea cunoscută drept Casa Rabinului și clădirea școlii evreiești, care are la demisol o mikvah (baia rituală), cunoscută medieșenilor drept baia comunală, întrucât după Cel de-al Doilea Război Mondial, baia rituală a comunității evreiești a fost împărțită în două – o parte pentru uzul comunității, iar o alta pentru uz public. De obicei cartierele evreiești erau construite la periferia orașului; și în acest caz sinagoga se găsește în imediata vecinătate a zidurilor burgului medieval. Clădirea este considerată o sinagogă de dimensiuni medii datorită mărimii și capacității sale), ieșind mult în evidență față de clădirile din zonă prin stilul și decorațiunile sale. Interiorul este împărțit în două secțiuni: zona de intrare și sala de ceremonii. Zona de intrare se împarte în vestibul, o încăpere mică pentru studierea Torei și casa scării pe unde femeile urcau în balcon. Sala de ceremonii se împarte în nava principală care are două culoare și trei șiruri de bănci și balconul pentru femei, pe trei laturi. În mijloc se găsește bima (tribuna oficiantului), foarte frumos sculptată în lemn.
Prezența evreilor în România începe să se evidențieze în secolul la XV-lea, dar nu în număr mare. La mijlocul secolului al XVII-lea, evreilor li s-a interzis să se stabilească altundeva decât în Alba Iulia; abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au primit dreptul de a se stabili oriunde doresc. După anul 1850, prezența evreilor în orașe devine din ce în ce mai numeroasă. În acea perioadă s-a constituit comunitatea evreiască din Mediaș, aici aflându-se de trei ori mai mulți evrei decât în Sighișoara și de două ori mai mulți decât în Sibiu și Brașov. Comunitatea evreiască însuma 148 familii, adică 705 persoane. Al Doilea Război Mondial a provocat cele mai mari pierderi, un număr impresionant de evrei din nordul Transilvaniei fiind deportați în lagărul de exterminare de la Auschwitz, iar din Moldova au fost deportați în Transnistria, împreună cu evreii ucraineni, unde au murit de foame, frig și uciși. Din informațiile pe care le deținem reiese că din Mediaș nu s-au făcut deportări ale evreilor, însă comunitatea evreiască s-a diminuat din cauza emigrării masive de după război către Israel și alte țări. La sfârșitul anilor ’90, activitatea comunității evreiești din Mediaș a încetat în mod oficial, iar Sinagoga a fost închisă.
În vara anului 2009, Fundația Mihai Eminescu Trust a redeschis porțile Sinagogii de la Mediaș prin intermediul unei expoziții de fotografie. Tot aici s-au putut urmări în vara anului 2001 filme artistice în cadrul primei ediții a “Medias Central European Film Festival”. În luna mai 2014 a debutat un proiect de protejare, catalogare și digitalizare a arhivei fostei comunități evreiești din Mediaș, în cadrul căruia s-au desfășurat și o serie de programe culturale și educaționale coordonate de Anda Reuben. În septembrie 2014, la Sinagogă a fost organizată, pentru prima oară după aproape 40 de ani, o serbare de Anul Nou Evreiesc, la care au fost invitați toți medieșenii, indiferent de religie. În prezent, aici au loc programe legate de tradițiile și sărbătorile evreiești, un curs de ebraică și diverse alte evenimente culturale. Sinagoga poate fi vizitată, cu ghid, în fiecare duminică, între 10:00 și 16:00.
Adresa: Str. Mihail Kogalniceanu nr. 45. Pentru programarea vizitelor de grup: sinagogamedias@gmail.com